Fragmentul de papirus este mai mic decât o carte de vizită, conţinând opt rânduri de text ce pot fi citite cu ajutorul unei lupe. În rândul aflat imediat sub cel în care Iisus vorbeşte despre soţia sa există o altă propoziţie surprinzătoare, Iisus afirmând „ea va putea fi discipolul meu”.
Descoperirea a fost făcută publică în cadrul Congresului Internaţional al Studiilor Copte ce a avut loc ieri la Roma. Cercetătoarea care a făcut această descoperire, Karen L. King, deţine titlul de „Hollis professor of divinity„, cel mai prestigios şi mai vechi post de profesor la Harvard Divinity School. King a publicat până acum mai multe cărţi pe tema scripturilor sacre.
Până ieri, Dr. King a arătat papirusul doar unui număr restrâns de experţi în papirologie şi unor lingvişti copţi, care au concluzionat că nu este vorba despre un fals. Acum, King şi colaboratorii săi afirmă că doresc să colaboreze cu mai mulţi specialişti pentru a descoperi noi secrete ale papirusului inedit.
Experţii afirmă că noua descoperire va reaprinde dezbaterile referitoare la posibilităţile ca Iisus să fi fost însurat, ca Maria Magdalena să fi fost soţia sa şi ca printre discipolii săi să se numere şi femei, discuţii ce au loc încă din primele secole ale creştinătăţii. Aceste discuţii sunt relevante în ziua de astăzi, pe măsură ce tot mai multe ramuri ale creştinătăţii dezbat posibilitatea ca femeile să îmbrace haina preoţească.
Dr. King subliniază că fragmentul de papirus nu demonstrează că Iisus avea o soţie, deoarece textul a fost scris la câteva secole după ce acesta a trăit, iar celelalte texte din această perioadă nu abordează acest subiect.
Cu toate acestea, descoperirea este captivantă, afirmă Dr. King, căci este prima dovadă din antichitate ce îl înfăţişează pe Iisus vorbind despre soţia sa. De asemenea, papirusul oferă noi dovezi că în primele secole ale creştinătăţii credincioşii dezbăteau dacă Iisus a fost sau nu căsătorit.
„Acest fragment sugerează că printre primii creştini exista această tradiţie, că Iisus ar fi fost căsătorit„, explică Dr. King. „Deja ştiam că în secolul al II-lea a existat o discuţie controversată pe tema căsătoriei lui Iisus, credincioşii întrebându-se dacă ar trebui să se căsătorească şi să facă sex”, a mai explicat specialista.
Dr. King a auzit prima oară despre acest fragment de papirus în 2010, când a fost contactată de deţinătorul acestuia pentru a-l traduce. Dr. King este un specialist în literatura coptă, publicând mai multe cărţi pe tema scripturilor scrise în această limbă.
Proprietarul, ce deţine o colecţie de papirusuri greceşti, copte şi arabe, nu doreşte să fie identificat după nume, naţionalitate sau ţară de reşedinţă, deoarece „nu vrea să fie hăituit de potenţialii cumpărători ai acestui papirus”, explică Dr. King.
Nu se ştie unde sau când a fost descoperit acest papirus, deţinătorul său achiziţionându-l în 1997 de la precedentul proprietar, un cetăţean german. Papirusul a venit însoţit de o notă scrisă de mână, în limba germană, ce menţiona numele unui profesor de Egiptologie din Berlin, acum decedat, şi care afirma că este „singurul text în care este menţionat faptul că Iisus avea o soţie”.
Proprietarul a adus acest fragment la Harvard Divinity School în decembrie 2011 şi l-a lăsat doctorului King. În luna martie a acestui an, profesorul a purtat manuscrisul la New York, oferindu-l spre studiu unor specialişti în papirologie, Roger Bagnall, directorul Institute for the Study of the Ancient World din cadrul Universităţii New York, şi AnneMarie Luijendijk, profesor de religie la Universitatea Princeton.
Aceştia au studiat micul fragment, ce măsoară 4 centimetri pe o latură şi 8 pe cealaltă, şi au decis că a fost scris de un amator, literele fiind inegale, iar manuscrisul pătat. Acest lucru nu este neobişnuit pentru acea perioadă, când creştinii erau săraci şi persecutaţi. Specialiştii au concluzionat că a fost scris în limba coptă, o limbă egipteană scrisă cu caractere greceşti, mai exact în copta sahidică, un dialect din sudul Egiptului.
Ceea ce a convins-o pe Dr. Luijendijk că papirusul este autentic a fost decolorarea cernelei pe fibrele de papirus şi urmele de cerneală îmbibată din fibrele îndoite aflate la marginile rupte ale papirusului. „Ar fi imposibil de falsificat„, a explicat Dr. Luijendijk.
Dr. Bagnall afirmă că un potenţial falsificator ar trebui să fie un expert în gramatica coptă, în scrierea din acea vreme şi în ideile acelei epoci. Majoritatea falsurilor pe care le-a studiat profesorul prezentau erori grosolane, fiind foarte uşor de detectat. „Este foarte greu de imaginat un scenariu plauzibil în care acest papirus să fie fals. Nu e ca şi cum în lume ar exista numeroşi papirologi corupţi”, explică Dr. Bagnall.
Fragmentul este tăiat într-o formă dreptunghiulară, astfel că documentului îi lipsesc bucăţi de text din toate cele patru părţi. Cel mai probabil, explică Dr. Bagnall, acest lucru se datorează unui dealer care a trăiat papirusul în mai multe bucăţi pentru a-şi maximiza profitul.
De aceea, cea mai mare parte a contextului lipseşte. Cu toate acestea, Dr. King a fost surprinsă de similitudinea unor fragmente cu cele din Evanghelia după Toma. Experţii cred că aceasta a fost scrisă în a doua jumătate a secolului al II-lea, fiind apoi tradusă în coptă. De aceea, experta crede că şi papirusul este o traducere dintr-o scriere din secolul al II-lea.
Sensul cuvintelor „soţia mea” este fără dubiu, explică Dr. King. „Aceste cuvinte nu pot însemna nimic altceva„, afirmă profesorul.
Dr. King nu a datat cerneala cu ajutorul testelor cu carbon-14, deoarece acestea ar necesita răzuirea unei porţiuni mari din manuscris, distrugându-l. Specialista doreşte să testeze acum cerneala cu ajutorul spectroscopiei, urmând să-i determine vârsta pe baza compoziţiei chimice.
Ariel Shisha-Halevy, un distins specialist în lingvistica coptă, a studiat papirusul, declarând că „analizând limba şi gramatica, sunt de părere că textul este autentic”.
Dr. King afirmă că va încerca să-l convingă pe proprietar să renunţe la anonimat, pentru a nu stârni teorii ale conspiraţiei.
Noţiunea că Iisus ar fi avut o soţie a jucat un rol central în cartea „Codul lui Da Vinci”, un veritabil best-seller al ultimilor ani. Dr. King afirmă că nu vrea să aibă nimic de-a face cu această carte sau cu autorul său: „Vă rog, nu scrieţi că această descoperire demonstrează că Dan Brown a avut dreptate”.
Surse: New York Times, HDS